În partea întâi a articolului v-am arătat niște poze din exterior , dar acum m-am gândit sa vă vorbesc câte puțin despre despre cele întâmplate în "interior".Aceste informații le-am cules de la ghidul care-l aveam la turul leagărelor dar și dintr-o umilă căutare pe net.
   Dar gandindu-ne la toate astea , vine întrebarea : DE CE ?
   De ce ?Pentru simplu fapt că nu erau nemți.În opinia lui Adolf Hitler , doar nemții , blonzi cu ochii albaștrii, sunt rasă pură , restul nu.
  Pe unul dintre pereții muzeului se alfă un panou pe care scrie : "Jews are a race that must be totally exterminated" - Hans Frank (1944) -Guvernator general al naziștilor care ocupau Polonia. Crud nu ?
 

Aceasta este o hartă a hectarelor ocupate de aceste lagăre de exterminare al evreilor :

  Când auzim cuvântul "exterminare" ne gândim la exterminarea șobolanilor , a paraziților, nu ? Însă dacă acest cuvânt îl asociem cu Auschwitz-ul nu este folosit în scopul de a extermina paraziți , ci în acela de a extermina oameni nevinovați.Este o mică senzație de teamă când intri ca vizitator intr-un muzeu  pe o ușa pe care scrie deasupra ei "EXTERMINARE" , atunci nu cred că v-ați putea imagina spaima cu care ați intra pe ea știind că intrii acolo , dar nu mai ieși.




  DRUMUL SPRE MOARTE !
 Simplu , dar fatal : Zyklon B !
 Zyklon B este un pesticid , pe bază de cianură utilizat de naziști pentru a ucide oamanii în camerele de gazare din taberele de exterminare ale Holocaustului.Victimele erau închise în camere special realizate pentru acest lucru. Odata închise ușile se dadea drumul la gazul de cianură prin guriole de ventilație ale camerei.Ei mureau în aprx. 20 minute , însă timpul depindea de cât de aproape se aflau față de vantilație.Dpă ce erau scosi din cameră prezentau pe piele roz , cu  pete roșii sau verzi  , unii având spume la gură sau urechile sângerânde.




Cei ajunși acolo știuau că nu vor mai ieși de acolo vii , însă probabil că visau la o înmormântare decentă , însă acest era un lux de care nu avea nimeni parte acolo.
Cadavrele scoase din camera de gazare erau duse la crematoriu , arse , sau cele care rămâneau intacte erau aruncate la groapa comună.
Din experiența mea a vizitării lagărului vă spun că încă după atâția ani se ma simte mirosul oribil de carne arsă..Destul de terifiant !
Iată o schema expusă în muzeu a crematoriului :



Ghidul ne-a povestit cum îi păcăleau soldații pe oameni promițându-le loc de muncă si altele și îi puneau să-și scrie numele si adresa  pe valize , însă aceștia se duceau la adresele respective și le răpeau familia și-o aduceau la lucru forțat , indiferent de vârstă.

Oale, cratițe :



Perii de pantofi , instrumente de bărbierit :


Eram în ceva "block" care avea un hol lung , iar pe de-o parte și de alta a pereților erau poze ale oamenilor care au fost prizoniei , împreună cu numele lor.Toți erau tunși scurt , încât nu reușeam să-mi dau seama care-s bărbați sau care-s femei."Privindu-i" în ochi le citeai spaima și suferința , aproape că din poză îți timiteau un strigăt mut de ajutor !Dar , din păcate , nu-i putem ajuta , însă putem să facem ca această parte a istoriei să nu se mai repete niciodată!