Toți am văzut măcar o dată în viață un răsărit care să ne rămână întipărit în minte pentru vecie. Da , am văzut multe ridicări pe cer ale mingii de foc însă acesta îmi va rămâne întipărit în minte pentru totdeauna. 
  Într-o dimineață ca oricare alta, credeam eu , împreună cu colega mea pe la ora 5 si ceva a.m. ne-am înreptat spre plajă. Plaja era de nerecunoscut față de cum o vedeam noi în orele de vărf ale bronzatului. Ici colo mai vedeai câte o persoana alergând de plăcere pe malul mării, unele șezlonguri strânse, altele întinse așa că ne-am așezat timide pe un șezlong rece, iar lângă noi a apărut un "amic" timid - un cățel. Era destul de frig însă acest lucru nu ne-a împiedicat să savurăm răsăritul . 
 Treptat, treptat cerul a început să prindă culori vii și prietenoase din urma cărora ieșea timid "globul de aur". Odată cu apariția soarelui pe cer razele acestuia ne mângâiau duios fața, răpindu-ne câte un prietenos surâs . 
A fost răsărit de Soare mai aparte pentru mine; un răsărit care îl voi purta cu mine în zâmbetul firav care mi l-a răpit . :)